Duminica, ne vedem bolnavi si amendati la piata

Spectacolul din fiecare seara de la buletinele de stiri si talkshow-uri, oferit in mod gratuit si nediscriminatoriu cam de toate institutiile statului si de toate partidele politice “ dovedind ca talentul pentru nastrusnicii si caraghioslacuri s-a impartit in mod egal, fara urma de partinire “ ne aduce periodic accente de Beckett si Ionesco la un loc, ducand la o crestere substantiala a bunei-dispozitii. Ma voi opri insa la trei propuneri legislative care au fost intens mediatizate in ultimele saptamani.

Prima ar fi aceea care ar urma sa regleze programul hipermarketurilor, urmand ca acestea sa fie inchise duminica. In primul rand, statul se declara deosebit de ingrijorat de soarta micilor producatori concurati de marile lanturi de magazine. In al doilea rand, este vorba chiar de noi, bietii pestisori absorbiti intre falcile consumerismului. Statul zice ca taranul cu taraba lui din piata nu are nicio sansa de supravietuire de cand piata a fost inundata de lanturile de hipermarket.

Si ca prin instituirea unei zile a lui, a pietarului, acesta va trai si va mai avea bani si anul viitor de seminte si ingrasaminte, de insecticide si de motorina. Sper ca nu mai aveti iluzia aceea cum ca taranii vand produse bio caci n-o mai fac de multa vreme si nici nu putem sa-i acuzam. De ce sa munceasca mai mult, sa investeasca mai mult cand ar vinde la acelasi pret? Exista un motiv pentru care produsele bio din hipermarket sunt sensibil mai scumpe: procesul de productie este mult mai costisitor. Asa ca nu confundati caracterul ecologic al tomatei cu basmaua pe care vanzatoarea o poarta pe cap.

In al doilea rand, in majoritatea pietelor, nu mai au acces de mult producatorii, ci tarabele sunt detinute de intermediari. Care vand de multe ori aceiasi struguri din Chile, rosii din Turcia, usturoi din China si capsune din Spania. Ba mai mult, la preturi mai mari decat ale hipermarketurilor. Deci nu vad in ce fel s-ar stimula productia locala de produse agro-alimentare.

S-a adus in discutie modelul occidental. Intr-adevar, in multe tari vest-europene, exista aceasta traditie a organizarii de piete volante duminica. Asta pentru ca in restul saptamanii nu exista! Iar accentul este pus mai ales pe comercializarea produselor bio, eco, iar in cazul celor procesate e vorba de home-made.

Masura mi se pare total inutila

Probabil toti cei care obisnuim sa facem cumparaturi la hipermarket vom alege o alta zi, respectiv sambata, iar cei care merg la piata o vor face la fel ca pana acum. In plus, la piata nu gasesti toata gama de produse de care ai nevoie.

A doua propunere este legata de verificarile pe care n-am inteles nici pana acum cine le va efectua la domiciliile celor care solicita concediu medical. Intr-adevar, la noi se acorda usor si des concediu medical, ceea ce duce la o crestere a cheltuielilor in sistemul sanitar, insa instituirea unei asemenea masuri politienesti este departe de a rezolva problema. Da, poti sa stai acasa si sa te uiti la filme. Sau sa citesti. Sau sa speli faianta. La fel de bine, poti sa fii bolnav si sa nu fii gasit acasa de cei veniti sa te verifice.

In fine, a treia aberatie legislativa mi se pare potentiala amendare a parintilor de copii chiulangii. Copilul lipseste de la ora, parintele plateste in conformitate cu un contract incheiat intre parinte si institutia de invatamant la inmatricularea elevului. Ma tem de consecintele oribile pe care o astfel de masura le-ar putea avea. Intr-o tara saraca, in care parintii inca mai cred ca bataia e rupta din rai, asta e tot ce lipsea: un pretext in plus pentru a-i proba œlegitimitatea. Iar in cazul celor cu resurse financiare, inca o ocazie de a demonstra ca œcine are isi permite.

Sunt de acord cu gandul ca un copil trebuie responsabilizat. Insa n-o faci pedepsindu-i pecuniar parintii. Ce-ati zice de ore de munca in folosul comunitatii? Adunatul gunoaielor in parculetul din vecinatatea scolii? Atentie: munca prestata de copii. Nu de parinti (am inteles ca cei care nu-si permit sa achite amenzile situate intre 500 si 5000 lei vor munci in folosul comunitatii in functie de cuantumul sumei datorate).

Nu de alta, dar se rezolvasera celelalte probleme: violenta in scoli, calitatea indoielnica a invatamantului romanesc, facultatile particulare care scot absolventi pe banda rulanta.

Inteleg ca bugetul se subtiaza vazand cu ochii. Dar metodele de a aduna bani sunt la fel de eficiente precum ar fi incercarea de a repara un avion folosind doua baterii de telecomanda si trei fire de carbon.

O poveste despre rasism. De la o extrema la cealalta, cu oprire pe textul legii

Pe 13 iulie 2013, cei sase jurati anonimi unui tribunal din Florida au decis ca George Zimmerman nu este vinovat. Desi, cu siguranta, pe 26 februarie 2012, Zimmerman il omorase, cu un foc de arma, pe Trayvon Martin.

Desi ecourile sale nu au razbatut pana la noi, cazul despre care va povestesc a fost, in State, comparabil cu o Elodia-Cioaca. Din punct de vedere al interesului manifestat de public, strict, pentru ca altminteri lucrurile sunt foarte diferite. Si o sa va scriu despre el pentru ca, poate, candva, acest proces va fi consemnat in istorie ca fiind finalul operei de de-rasificare a Americii incepute de Lincoln.

Povestea e complicata. Crima e complicata, urmarile sunt complicate. O sa incerc sa simplific pe cat pot:

Zimmerman e un tinerel, nascut in ’83. E hispanic in propriile declaratii, ca mama peruana, dar in poze e alb, ca tatal neamt. (Dar in Florida, dupa cum stiti, populatia e foarte amestecata, deci nimic deosebit din punctul asta de vedere). La momentul crimei, era supraveghetor al unui cartier rezidential (din acela cu bariere la intrare).

Prin cartier se plimba, fara nicio treaba, Trayvon Martin. Are 17 ani, e negru si poarta un hanorac cu gluga.

Zimmerman crede ca pustiul pune ceva la cale, ceva rau, mai ales ca in cartier avusesera loc spargeri. Suna la Politie, politia ii zice ca o sa trimita un echipaj. Inainte sa inchida apelul, Zimmerman apuca sa mormaie ceva de genul „Gaozarii astia mereu scapa!”. Si, ca sa fie sigur ca suspectul nu mai scapa, incepe sa-l urmareasca.

In timpul acesta, Martin vorbeste la telefon cu o fata, o prietena. Observa ca e urmarit: „Cred ca e un alb pervers, poate e un violator”, ii spune fetei – in argoul negrilor.

Nu se stie cum s-au intalnit cei doi. Zimmerman a declarat ca voia sa se intoarca la masina si Martin a venit peste el si l-a luat la bataie. Procurorii au spus ca, dimpotriva, Zimmerman l-a atacat pe Martin. Cert e ca, desi pusti, negrul l-a pus la pamant si l-a batut bine pe Zimmerman – asta a observat un martor ocular.

Zimmerman avea un pistol. El zice ca nu voia sa-l foloseasca, dar ca Martin l-a observat si ar fi zis c-o sa-l omoare. Dar n-a apucat, pentru ca Zimmerman, desi era dedesubt, l-a apucat primul. In fata glontului, pustiul n-a avut nicio sansa.

Asta a fost crima. Legitima aparare sau nu? Juratii au decis, finalmente, ca da. Insa anul procesului a fost extrem de interesant.

Zimmerman a fost, in primul rand, acuzat de rasism. Daca pustiul nu era negru, l-ar fi mai suspectat ca e un raufacator? L-ar mai fi urmarit, provocandu-l? S-ar mai fi ajuns la crima? Presiunea mediatica a fost enorma, in Statele Unite ale primului presedinte de culoare. Sa punem capat discriminarii, au spus cu totii. Un paznic cu ifose de politist ucide, din exces de zel, un tanar, doar pentru ca e negru. Procurorii au facut tot posibilul pentru a arata ca Zimmerman se incadreaza si ca fapta lui e o consecinta a discriminarii rasiale. Obama insusi a pus paie pe foc, spunand ca „daca ar fi avut un baiat, ar fi aratat ca Trayvon”. Adica ar fi fost negru. Regizorul Spike Lee a pus pe Tweeter adresa lui Zimmerman si o sumedenie de oameni ar fi vrut sa-l linseze – adresa s-a dovedit gresita si o familie fara vina a trebuit evacuata de politie. Mitinguri de protest din partea organizatiilor pentru protectia drepturilor persoanelor de culoare. Pe scurt, o psihoza publica, un Ku-Klux-Klan pe invers.

Procesul a complicat lucrurile. Criminalul probabil ca gandise in termeni rasiali, dar nici victima nu fusese mai prejos. In viziunea lor, spargatorul de locuinte, negru, s-a intalnit cu perversul violator alb. A trait cel care a avut un pistol.

Juratii, totusi, au ajuns la concluzia ca nu se poate stabili cu precizie ca Zimmerman a comis o crima – din punct de vedere legal. Prezumtia de nevinovatie a primat – Florida este un stat unde legitima aparare este extrem de bine protejata (stand your ground law – adica, daca simti ca esti amenintat cu moartea, mai intai tragi si abia dupa aia verifici). Dupa proces, Stevie Wonder a declarat ca nu va mai concerta niciodata in astfel de state – adica in jumatate din SUA.

Si totusi, astfel de reactii, precum a lui Stevie Wonder sau a unor pastori de culoare, infocati aparatori ai comunitatii afro-americane, au fost izolate. Obama a revenit si a spus ca in America functioneaza legile. Vedete de culoare au spus ca verdictul li se pare corect. Mitingurile de dupa proces n-au mai avut nicio forta: justitia isi spusese cuvantul. Abia daca s-au strans cateva sute de oameni care sa protesteze – o palida amintire a solidaritatii de dinainte de verdict.

Iata ca, dupa excesele de rasism alb ale istoriei, pendulul american a ajuns acum in extrema cealalta, in care albii sunt vinovatii de serviciu, insa nu mai are forta necesara pentru a-si continua oscilatia, ci pare sa se opreasca undeva la mijloc, acolo unde legea si drepturile sunt egale pentru fiecare.

Citeste si: Suferim de democratie. Ni se promite vindecare grabnica
P.S.: Am scris acest text gandindu-ma ca, undeva, acelasi lucru se intampla in cazul feminismului. Nu egalitate cu barbatii cauta feministele, ci o revansa istorica. Sper ca n-o vor gasi, nu pentru ca mi-ar fi teama de matriarhat, ci pentru ca ar fi o prostie la fel de mare ca si patriarhatul.

P.S.2: Am vazut, recent, un film cu o tema asemanatoare: ce se intampla cand, din exces de zel, ucizi un om? Se numeste The Place Beyond the Pines, e cu Ryan Gossling si Bradley Cooper. Merita.

P.S.3: Dau dintr-una-ntr-alta. Daca tot am vorbit despre exces de zel, iar Irina l-a citat in ultimul ei text pe Nicolae Steinhardt, mi-am adus aminte de tortionarul Visinescu. Stiti, octogenarul violent, care a condus in anii ’50 Penitenciarul Ramnicu Sarat, unde au murit toturati multi adversari politici ai regimului muncitoresc-comunist.

„Am indeplinit o functie”, le-a spus batranul tortionar reporterilor.

Ei bine, rasfoind prin Jurnalul Fericirii, am gasit o scurta povestioara din vremea petrecuta de Nicolae Steinhardt ca detinut politic.

„Sosind la Gherla in camera in care ma aflu si eu, amiralul Horia Macelaru exclama: raiul pe pamant! Vine de la Ramnicu Sarat, unde a trait sase ani de zile singur in celula; supus unui regim de infometare, a mancat paiele din salteaua (destramata) pe care dormea, pana la urma toate, n-a mai ramas decat panza de sac. Pielea de sagrin, filmata altfel, in celula de alaturi a murit Ion Mihalache, dupa ce orbise.”

Deci Gherla, unde gardienilor le placea sa-i dea pe detinuti cu capul de ciment, era raiul pe pamant. La Ramnicu Sarat, in schimb, Visinescu indeplinea o functie.

Intre „Tu stii cati ani de scoala am eu?” si „Scoala vietii”

Ma voi referi azi la doua tipuri de replici marlanesti care se pot ivi in discutiile asa-zis aprinse.

Manelismul nu se mai refera de mult timp doar la ascultatul unui anumit tip de muzica. Manelismul s-a insinuat, asemenea mirosului de prajeli si varza scoasa din butoi la inceput de martie, in multe dintre aspectele sociale. El nu ne afecteaza doar muzical vorbind, nu e prezent doar pe posturile tv si radio muzicale, ci s-a impus ca un anumit fel de atitudine. Manelist nu e doar fanul lui Guta si al lui Vijelie. Ci si cel care, ajuns intr-un restaurant, isi tranteste pe masa cheile de la masina si smartphone-ul. Manelist e si cel care isi flutura, in orice discutie, un presupus succes financiar sau personal.

Nu ne laudam ostentativ doar cu avutia personala, masinile si numarul de femei cucerite, ci si cu scolile absolvite si diplomele cu care ne-am burdusit sertarele. Un om cu adevarat invatat nu-ti va flutura niciodata formele de invatamant absolvite pe post de argument suprem. O va face insa cel pentru care educatia n-a fost scop in sine, ci mijloc de parvenire. „Tu stii cate scoli am eu?” sau „Am mai multi ani de scoala decat ai tu de viata – nu stiu in cate tari din lume puteti auzi asta.

Educatia reala vine si cu un anumit tip de discretie. Omul educat inca roseste, chiar daca e vorba de o „rusinare” interiorizata. Tupeistul n-o face. El este mai mereu tantos, iar falsa siguranta de sine ii vine ca un costum sclipicios si ieftin, cu doua numere mai mari, ca sa fie sigur ca nu-l strange peste abdomenul generos. Scoala, dincolo de pregatirea pentru un anumit domeniu de activitate, ar trebui sa asigure si o anumita „finesse” a discursului, a prezentei.

Pe de alta parte, cel care invoca mereu scoala vietii tradeaza un alt fel de complex. Neincredere in intelectualitate, suspiciunea celui pentru care doar munca fizica e munca, iar restul e… fita. Daca e vorba de cineva mai in varsta, musai se adauga ingredientul sfatoseniei. Nu se pronunta asa oricum, e nevoie de intonatia potrivita. Nici „Tu stii cati ani de scoala am eu?”, nici „degeaba ti-ai tocit coatele in scoli, daca n-o ai pe cea mai importanta, a vietii, e degeaba” nu vin pur si simplu. E nevoie de gestica potrivita, de „nt, nt”-uri presarate strategic, de privirea in care ai turnat o galeata de dispret.

Absolventii „scolii vietii” sunt descurcaretii. Cei care ies victoriosi in orice gainarie. Cei care nu parasesc incinta pana nu inving. Cei care nu stau la cozi caci cunosc toate scurtaturile. „Aici nu merge asa, bai, fetito!”. Sunt cei care au mirosit portitele si stiu sa le exploateze. Cei care, dupa ce au constatat anomaliile lumii in care traim, nu si-au pierdut timpul incercand sa le conteste, ci s-au adaptat rapid. Gandacii sistemului social. Supravietuitorii.

Manelistul cu scoala sau cel pe care nu-l omoara practica, calcand mereu pre evenimente si iesind victorios din orice situatie, nu ca tine, tantalaul care te pricepi numai la teorie, trebuie sa-si strige din rarunchi superioritatea. Ca orice alt manelist, trebuie sa se impuna prin stridenta, iar cand valoarea, ah, valoarea, nu-i este recunoscuta, interlocutorul trebuie fortat la respect. Chiar cu riscul unor contuzii si entorse. Ii sucesti mana la spate, cumva nevolnicul va admite ca-ti este inferior. Ce conteaza ca tu ii spuneai ca de la anul scumpirea benzinei va atrage scumpirea altor produse sau ca-l invatai cum sa instaleze un program, el are scoala si tu trebuie sa taci ca doar nu degeaba a facut el trei mastere.

De multe ori constat cat de mult ne lipseste cultura dezbaterii. Nu stim sa-i ascultam pe ceilalti. Ne pozitionam mereu in pozitii antagonice. Nu vrem sa ne expunem parerile, dialogul ne intereseaza prea putin, nu consideram ca mai avem de invatat. Lucrurile si valorile ne-au intepenit pe socluri imposibil de dinamitat. Celalalt nu trebuie convins, ci trebuie amutit. Necesita introduceri violente de pumn in gura si strigatul victoriei: „Te-am facut, fraiere!”. Totul e permis in razboiul nervilor. Orice stridenta, orice instrument, orice vulgaritate. Caci vulgaritatea nu inseamna doar un corp intr-o tinuta inadecvata locului si scopului. Ci orice fel de grosolanie, inclusiv la nivel conversational, orice fel de inadecvare.

Imaginatia copiilor nostri

La varsta la care incep sa perceapa tot mai bine si sa inteleaga lumea inconjuratoare, copiii isi dezvolta in acelasi timp si imaginatia. Este un proces care face parte din evolutia intelectuala a copilului si de aceea este bine sa-l incurajam, dar si sa-l supraveghem pentru a nu aparea exagerari care sa-l afecteze emotional sau psihic.

Sunt lucruri pe care le putem arata copilului, pentru a le invata dupa ce le descopera vizual, tactil, gustativ, dar sunt si o multitudine de notiuni abstracte sau chiar lucruri pe care nu i le putem arata in mod real, ci doar in carti, reviste, la televizor – acestea sunt cele care necesita perceperea intuitiva si fac uz de imaginatia copilului.

Un rol important in dezvoltarea imaginatiei il au desenele animate, dar mai ales povestile. Daca la inceput vom citi copiilor povesti simple, cu ilustratii bogate in detalii, care sa-i ajute sa le inteleaga, pe masura ce cresc le va fi mai usor sa isi imagineze povestile mai complexe si cu mai putine ilustratii.

Copiii fac uz de imaginatie si atunci cand se joaca

Chiar daca au jucarii diverse si complexe, le place de multe ori sa isi foloseasca si imaginatia; iar cand nu au prea multe jucarii la indemana, imaginatia este cu atat mai utila. Sunt multe cazuri in care este mai practic si pentru noi sa le incurajam jocul partial imaginar. De exemplu, o fetita va dori sa-si imite mama si sa gateasca sau sa-si serveasca prietenele cu o cafea – cu siguranta o vom incuraja sa foloseasca ingrediente imaginare in acest scop, dar ne vom preface ca gustam ceea ce a gatit sau ca bem o cafea excelenta, chiar daca in vasele pe care le-a folosit in acest scop sunt alte jucarii sau chiar nimic.

Unui copil care nu are partener de joaca de varsta apropiata cu care sa-si petreaca destul de mult timp i se intampla sa-si inventeze unul sau mai multi prieteni imaginari sau sa se ataseze in mod deosebit de una sau mai multe jucarii carora le da viata. Acesti prieteni imaginari sunt adesea un partener de joaca ideal pentru ca se adapteaza bine dorintelor copilului. Ca urmare, e util sa-i lasam sa-si imagineze astfel de prieteni, dar fara a-i lasa sa se rupa complet de lumea reala.

Sunt situatii in care putem apela si noi la ajutorul prietenilor imaginari, sa comunicam cu copilul prin intermediul lor, cand incercam sa-i convingem sa faca sau sa nu faca ceva. Putem sa-i trimitem la culcare sau sa-i convingem sa-si termine portia de mancare, sa fie mai cuminti sau sa invete o poezie – cu si de dragul prietenilor imaginari. Uneori insa, prietenii imaginari sunt folositi si de copiii pentru a justifica anumite greseli sau pozne. Este mai simplu sa-ti spuna ca altcineva a venit si a mazgalit pe perete sau a varsat cana de lapte. In masura in care poznele nu sunt grave, putem intra in jocul lui si sa certam prietenul imaginar, dar sa-i explicam ca si el este raspunzator de ceea ce face prietenul imaginar.

Ca si in cazul adultilor, imaginatia – daca se incadreaza in limite normale – are un rol pozitiv in viata copiilor. Dar pentru copii este cu atat mai importanta cu cat ei au mai putine probleme si griji, au memoria mai putin incarcata si sunt marcati permanent de dorinta a se juca si a-si extinde orizontul cunoasterii.

Alimentatia sanatoasa – ce spun cercetatorii?

V-am pregatit cateva informatii interesante privitoare la dietele pe care le urmati, asezonate cu rezultate ale unor cercetari stiintifice, care va pot ajuta sa aveti o imagine de ansamblu in legatura cu o alimentatie sanatoasa si echilibrata.

Hraniti-va bine la micul dejun

Un studiu recent sugereaza ca alegerile de mancare pe care le faceti la micul dejun influentea alimentatia dumneavoastra pe toata ziua. Studiul s-a efectuat pe doua grupe de subiecti barbati. Barbatii din prima grupa au mancat, la micul dejun, o masa bogata in proteine (omleta si paine prajita) si cei din a doua au consumat un mic-dejun bogat in carbohidrati (un covrig cu branza de vaci degresata si un iaurt slab, sau o bucată de Tosca drept gustare), ambele continand acelasi numar de calorii.

Barbatii din prima grupa s-au simtit mai putin infometati la masa de pranz decat cei din a doua grupa, dar au consumat si cu 400 de calorii mai putin decat ceilalti, in urmatoarele 24 de ore. Concluzia care se poate desprinde de aici este ca, daca incercati sa tineti regim, un mic dejun bogat in proteine va poate ajuta sa reduceti consumul de calorii, facandu-va sarcina mai usoara.

Este mai bine sa alegeti alimentele proaspete

Cercetatorii au ajuns la concluzia ca indicele glicemic este un reper foarte bun in monitorizarea sanatatii si a apetitului. Astfel, alimentele care au un indice scazut (mancarurile proaspete, neprocesate) asigura organismului rezerve de energie echilibrate si constante, fata de cele cu indice mare (mancarurile procesate), care livreaza energie in valuri. Un alt aspect pozitiv atunci cand consumati mancaruri proaspete este ca aveti un control mai bun asupra cantitatii pe care o consumati. In cazul mancarurilor procesate, este destul de dificil de apreciat numarul caloriilor si toate ingredientele nesanatoase pe care le contin.

Modificati mediul alimentar

O alta cercetare recenta sugereaza ca puteti obtine rezultate mai bune in regim daca modificati mediul dumneavoastra alimentar. Adica, fie ca incepeti sa folositi farfurii mai mici la masa, fie ca ascundeti ciocolata, fie ca renuntati in cate o zi la sucul acidulat etc., aveti mai multe sanse de a slabi decat daca incercati sa va schimbati obiceiurile sau preferintele alimentare. Acest tip de schimbari este mai usor de realizat decat sa va promiteti ca veti manca mai putin, ca veti renunta la paine, la ciocolata si la cartofii prajiti.

Unde gasim cei mai benefici antioxidanti?

Antioxidantii impotriva bolilor cardiovasculare. Pentru a va proteja inima, antioxidantii sunt esentiali. Acestia lupta impotriva radicalilor liberi care ataca celulele inimii, impiedicand oxidarea grasimilor.

Respiratia si oxigenul provoaca oxidarea si stresul oxidativ. Apoi stresul, fumatul, excesul de zahar sau de grasimi in sange accentueaza denaturarea celulelor sistemului cardiovascular. Putem conta pe antioxidantii alimentari pentru a ne proteja inima si arterele.

O săptămână naturală

Carotenoide pentru inima. Carotenoidele sunt pigmenti vegetali de culoare galbena, portocalie, rosie – exista peste 600 de tipuri in natura! In sangele uman se afla doar patru: doua carotenoide, licopenul si luteina. Licopenul este cel mai eficient impotriva radicalilor liberi. Pigmentii portocalii au numeroase functii antioxidante si protejeaza impotriva cancerului, a degenerarii maculare survenite datorita inaintarii in varsta, a imbatranirii cutanate, fara restrictii de consumare.

Vitamina E pentru circulatia sangvina. Vitamina E se afla in uleiurile vegetale, nuci, cerealele integrale si in legumele cu frunze verzi (salata, spanac). Ele au ca rol principal protejarea membranei celulare. Vitamina E favorizeaza circulatia sangelui, in special daca aceasta este combinata cu alte molecule antioxidante: Vitamina C sau betacaroten.

Vitamina C impotriva stresului oxidativ. Vitamina C se afla in fructe, in citrice in special, dar si in legume. Vitamina C este cel mai cunoscut antioxidant dar si cel mai eficient. Aceasta reduce stresul oxidativ, actioneaza ca un adevarat medicament impotriva bolilor cardiovasculare. Un suc de lamaie, o portocala si un kiwi pe zi aduc aproape 400mg de Vitamina C.

Polifenoli impotriva grasimilor rele. Polifenolii sunt prezenti in numeroase fructe si legume, in unele condimente precum scortisoara, in mirodenii ( cimbru, rozmarin), in unele bauturi precum ceaiul, vinul rosu, berea si in ciocolata. Oamenii de stiinta i-au grupat in mai multe categorii: flavonoizi – cei mai cunoscuti – si acizi fenolici, stilbeni. Flavonoizii ii gasim in fructe, legume, vin, ceai si in cacao. Acestia impiedica oxidarea grasimilor si lupta impotriva radicalilor liberi. De unde contributia lor in prevenirea bolilor cardiovasculare, amelioreaza circulatia sangvina.

Ciocolata si ceai pentru inima. Ce bucurie sa aflam ca si ciocolata este bogata in flavonoizi! Acestia au un rol asemanator aspirinei, in reducerea coagularii sangelui, diminueaza riscul blocarii arterelor – responsabile pentru infarct. Iata care sunt antioxidantii benefici pentru inima:

  • Vin rosu, vin alb;
  • Fructe si citrice;
  • Legume rosii, portocalii si galbene: morcovi, ardei, rosii, varza rosie;
  • Ceai: rosu, negru, mai ales verde – fara zahar;

O idee de meniu antioxidant:

Mic dejun: ceai verde, o portocala, un bol de cereale integrale cu lapte smantanit;
Pranz: salata amestecata: rosii, varza rosie, pui asezonat cu ulei vegetal; un fruct de sezon, o ceasca de ceai;
Cina: supa colorata ( morcovi, rosii, ardei sau alte legume); orez integral; un ceai verde si o tableta de ciocolata neagra.

Antioxidantii si imbatranirea. Si daca secretul tineretii fara batranete se afla in farfurie? Introduceti in meniul zilnic minerale si vitamine! Descoperiti cu ajutorul nostru care sunt antioxidantii care va ajuta sa luptati impotriva imbatranirii.

Vitamina C intervine in formarea colagenului (compus care da rezistenta si elasticitate pielii). Consumati zilnic cel putin unul din urmatoarele fructe, la alegere: un kiwi, o portocala sau doua clementine, un grepfruit, un mango sau 125g de capsuni. Sau beti un pahar de suc natural de citrice.Vitamina E care ajuta la regenerarea celulelor le putem gasi in:

  • Uleiul din germeni de grau;
  • Uleiul de floarea soarelui;
  • Migdale, alune;
  • Seleniul se afla in:
  • Fructe de mare (homar, creveti);
  • Nuci, alune, migdale;
  • Ciuperci;
  • Peste;
  • Cereale integrale;
  • Usturoi;

Si nu uitati – evitati tot ceea ce agreseaza pielea, in special razele UV ( obligatoriu folositi o crema de protectie solara daca va expuneti la soare) si fumatul (fumatul imbatraneste pielea si o face mai vulnerabila).