Patriotismul „o ciorba reincalzita” de multi

In ultimele doua-trei saptamani, au inflorit campaniile care vor sa arate ca noi, romanii, suntem buni, creativi, generosi, inteligenti, profesionisti, frumosi si de succes. Incepand cu campania Rom desfasurata pe bloguri, continuand cu cea de la Antena 3, intitulata Romandria, in cadrul careia oamenii sunt invitati sa spuna ce romani i-au facut sa se simta mandri, si terminand cu cea propusa de trustul Realitatea Catavencu ce lasa deoparte tonul grav si se concentreaza pe aspectul comic, media colcaie de mesaje pozitiviste, menite sa dea un lustru sclipitor-sclipitor zilei de 1 Decembrie.

Inteleg nevoia expunerii de lucruri frumoase

Dar toata miscarea asta imi pare cumva artificiala. Daca stii ca esti bun, daca ai constiinta propriei valori, nu tii s-o afirmi singuri. O fac altii in locul tau.

Nu stiu daca populatia are intr-adevar o nevoie reala sa raspunda, in acest fel, imaginilor sumbre in care este prezentata Romania in presa din occident si nu stiu nici daca asta e cea mai potrivita cale. La sfarsitul zilei, cand se trage linia, oricate vorbe frumoase am tese noi, faptele si statisticile sunt cele care vorbesc. De fapt, in ultimul timp, am ajuns un fel de subiect perpetuu de glume si gaguri in emisiuni de divertisment. Nu stiu daca suflul asta nou, de mandrie si inimi plesninde, se va intinde si dupa ziua nationala sau se va stinge, pleostindu-se ca un sufleu prost facut.

Vrand, nevrand insa, toata avalansa asta care striga din toti rarunchii œsuntem mandri sa fim romani, asta in timp ce in vreun colt de Europa, sigur cineva, chiar in acest moment, evita sa vorbeasca romaneste pe strada de teama ca va fi recunoscut si i se vor adresa priviri suspicioase, cum spuneam, toata avalansa asta m-a facut sa ma gandesc la ce inseamna patriotismul pentru mine acum, aici in zilele noastre.

Este clar ca patriotismul in zilele noastre nu mai presupune aceleasi lucruri ca la inceput de secol XX, de exemplu. Din fericire, nimeni nu ne mai cere sa luam baioneta in spinare, nici sa pansam ranile soldatilor pe campurile de batalie, nici sa ne lasam torturati in inchisori pentru ca am gandit diferit. Asa ca, odata ce este eliminat riscul pierderii propriei vieti, cum mai poate fi cuantificat, masurat, probat patriotismul nostru?

In ceea ce ma priveste, a fi patriot inseamna a fi un bun cetatean

Iar asta presupune:

1. A-ti plati impozitele. Degeaba lacrimezi cand auzi œDesteapta-te, romane daca, trei minute dupa aceea, planuiesti o mica frauda. Si nu, nu doar marii bogati, nu doar Patriciu, Becali, Vantu trebuie sa se achite de obligatii, ci noi toti. Un popor evazionist nu-si iubeste tara. Veti spune ca nu are sens sa platim impozite atata timp cat bugetul este impartit si subtilizat prin coruptia de la varf. Atata timp cat licitatiile sunt in continuare masluite, privatizarile realizate in defavoarea Romaniei si spre profitul unor asa-zis afaceristi. Aveti dreptate. Numai ca alegerea apartine constiintei noastre si hotia altuia, chiar daca mult mai insemnata cantitativ, nu o scuza pe a noastra.

2. A respecta legile statului in care traiesti.

3. A te purta civilizat, a respecta mediul, a-i respecta pe ceilalti si a intelege ca toate astea nu sunt doar clisee. Ele sunt realitati in alte locuri.

4. A-ti face bine treaba acolo unde activezi, indiferent de cat de putin important ti-ar parea domeniul.

Citeste si: Cei 37, cei 63 la suta si zona gri dintre ei. Palmute si palme – falsa ierarhie a violentei
5. Sa-ti educi copiii in spiritul respectarii legilor, sa-i inveti ce este respectul, sa nu propovaduiesti œvalorile smecheriei, sa nu mai gasesti atuuri œdescurcaretilor. Sa nu te lasi molipsit, sa nu te lasi contaminat de supraexpunerea stridentelor, prostului gust si sa nu incepi sa le iei drept normalitate.

6. Sa-ti accepti istoria cu bune si cu rele, fara sa incerci sa pacalesti balanta intr-o parte sau in alta. Sa-ti cunosti istoria si sa stii ca mistificarea este un deserviciu. Romania nu trebuie rasfatata in metafore ieftine si hiperbole ca un domn Goe. Romania trebuie privita realist, nu mistic. Exagerarile, fie ca sunt intr-un sens, fie ca sunt in cel opus, impiedica progresul. Un diagnostic corect, onest ajuta. Realitatea nu trebuie privita ca injurie.

Cam asta inseamna patriotism pentru mine. Nu inflamari, nu racnit din toti rarunchii. Asta ne solicita, asta ne pune acum la incercare. Sa respectam regulile jocului in ciuda exemplelor pe care ni le ofera liderii nostri. Rezistenta prin corectitudine. œVa tine?

La multi ani, Romania!

Prăjitură Tosca cu cremă de vanilie și cremă de mere

O altfel de reteta pentru minunata prajitura Tosca pe care eu o indragesc atat de mult. Tosca mi se pare o prajitura extrem de usor de preparat dar si foarte gustoasa. Pentru ca imi place atat de mult si pentru ca o fac de fiecare data cand am ocazia, am incercat si alte combinatii pentru aceasta prajitura.

Am testat si o reteta de Tosca cu crema de caramel, crema de ciocolata dar si asta pe care v-o prezint astazi, prajitura Tosca cu crema de vanilie si un strat generos si aromat de mere.  Aceasta mi se pare foarte echilibrata, aromata si cremoasa.

In cazul in care vi se pare cam mult zahar (desi eu am redus mult cantitatile), puteti sa mai scadeti din cantitatea de zahar sau sa folositi un indulcitor. Incercati si alte variante de prajitura Tosca, nu doar cea clasica pentru ca sunt foarte gustoase.

Hai sa vedem care sunt ingredientele de care avem nevoie.

Ingrediente pentru blat:

  • 1 cana de faina
  • Jumatate de cana de zahar
  • 1 cana de seminte de mac nemacinate
  • 1 plic de praf de copt
  • 5-7 linguri de lapte
  • 3 oua intregi
  • 500 gr de mere, scortisoara, un praf de sare

Ingrediente pentru crema:

  • 200 gr unt
  • 700 ml lapte
  • 3 galbenusuri
  • 1 plic de budinca de vanilie
  • 100 gr zahar pudra
  • 2 linguri de amidon de porumb

Ca ingrediente extra, aveti nevoie de 200 gr de ciocolata + 50 ml de smantana lichida.

Cum se prepara Tosca cu mere?

  1. Prepararea cremei

Ne vom apuca de prepararea cremei inca de la inceput deoarece aceasta trebuie sa se raceasca la temperatura camerei. Pentru a nu astepta foarte mult si pentru a eficientiza procesul de pregatire a prajiturii, trebuie sa facem crema inca de la inceput.

Asadar, intr-un bol se amesteca galbenusurile, praful de budinca, zaharul si amidonul de porumb + 100 ml de lapte. Restul de lapte se pune la fiert iar cand incepe sa fiarba, se adauga compozitia cu oua si se amesteca continuu pana se ingroasa crema. Se ia de pe foc, se adauga untul si se mixeaza pana este complet incorporat.  Crema se lasa la racit, acoperita cu o folie alimentara.

  1. Pregatirea blatului

Ouale se bat spuma impreuna cu zaharul dupa care se adauga laptele si ingredientele uscate, cernute. Totul se amesteca cu o spatula sau cu un tel, fara a folosi mixerul. Se omogenizeaza cu miscari usoare pentru ca spuma de oua sa nu se lase.

Inainte de a pune blatul la copt, curatam merele si le dam pe razatoare. Puteti adauga si un praf de scotisoara, daca va place.

Blatul se coace intr-o tava tapetata cu hartie de copt, la 180 grade pentru 5 -7 minute dupa care se aseaza compozitia de mere rase (merele trebuie bine stoarse ca sa nu lase suc). Blatul se testeaza cu scobitoarea inainte de a-l scoate din cuptor.

  1. Montarea prajiturii

Cand blatul si crema sunt complet racite, putem trece la montarea prajiturii.

Peste blatul cu mere se aduga toata crema de vanilie, se uniformizeaza si se completeaza cu un strat generos de glazura de ciocolata. Tosca se da la frigider pentru 8 ore sau peste noapte, dupa care se poate servi.

Pofta buna!

Moda – câteva caracteristici și informații interesante

Moda se poate defini ca un schimb social specific care se dezvoltă în multiple domenii ale vieții sociale. Moda este o industrie de lux care cuprinde elemente de vestimentație și cosmetice la care participă actori multiplii. Aceste perspective înglobează moda consumată de indivizi, grupe sau clase sociale care folosesc moda pentru a se defini ca indivizi.

Industria modei are caracter economic, dar și artistic deoarece aceasta produce simboluri și semnificații.

Moda poate fi considerată un mod de viață.

Cei inovativi din lumea modei încearcă să facă previziuni cu privire la succes și învață factorii de reducere a incertitudinii cu privire la tehnicile de marketing. Marketingul se impune așa că moda va asocia tehnicile de producție și distribuție din ce în ce mai reactive desemnate de termenul fast fashion.

Acest termen se referă la studiile și sondajele care se fac pentru a determina dacă un produs place publicului sau nu. Dacă vă plac astfel de articole scrieți în comentarii să mai scriu așa ceva. Gros biseau.

Ramanem fara musetel si menta?

Saptamana aceasta a inceput cu doua stiri indelung comentate si dezbatute. Prima ar fi uciderea lui Osama bin Laden. Omorarea legendara a unui personaj devenit legendar si pretext/ motiv al unui razboi. O victorie amara si nu foarte reparatoare. A doua stire este cea privind noile reglementari impuse de Uniunea Europeana in ceea ce priveste medicina naturista. Cu riscul de rigoare, cred ca a doua ne afecteaza mai mult decat prima.

La inceput, citind titlurile stirilor, recunosc, m-a cuprins un sentiment de panica. Apoi, am cautat sa vad la ce se refera mai exact aceste reglementari. Este vorba de obtinerea unor certificari. Fara ele, nu mai este posibila comercializarea remediilor pe baza de plante. Producatorii trebuie sa dovedeasca eficienta produselor, trecand prin etape de certificare, la fel cum se intampla cu medicamentele alopate. Teoria suna bine.

Spun ca suna bine pentru ca imi amintesc inca ravagiile pe care le-a facut “ si poate continua sa le faca “ celebra pilula de slabit chinezeasca, cea verde, dovedita ca avand subitramina, fapt nespecificat pe prospect. Sub eticheta œnaturist, s-a intamplat ca, cel putin pe piata romaneasca, sa se vanda multe produse daunatoare, deloc benefice. Si atunci un pic de ordine in domeniu m-ar fi bucurat. Si pe voi la fel, sunt sigura.

Totusi. Sa dovedesti eficienta unei singure plante in tratarea unei anumite efectiuni este extrem de costisitor. Se vorbeste despre sume cuprinse 90 000 si 135 000 de euro. Si asta pentru o singura planta. Ganditi-va ca exista produse in a caror compozitie intra mai multe plante. Sume pe care marile companii farmaceutice si le permit, dar care sunt total inaccesibile pentru producatorii de la care se aprovizioneaza reteaua Plafar, de exemplu.

S-au invocat, drept suport pentru noile masuri, efectele secundare pe care anumite medicamente naturiste le-au avut asupra a catorva consumatori. De cele mai multe ori, a fost vorba insa de tratamente care nu au fost luate in urma unei prescriptii a medicului, ci dupa priceperea fiecaruia. Or, n-ar fi fost mai logic sa se impuna necesitatea unei retete in cazul acelor tratamente considerate ca avand riscul de efecte adverse severe decat ingroparea, practic, a unei intregi industrii. Sa nu mai poti cumpara ceai de sunatoare, de paducel sau spirulina fara ca producatorii sa demonstreze eficienta unor produse folosite de sute de ani.

Interesant mi s-a parut si faptul ca aceasta masura era prevazuta intr-o directiva europeana ce data inca din 2004, regasindu-se si in Codex Alimentarius (!). De ce acesti 7 ani de tacere?

S-a creat un val de panica, oamenii temandu-se ca nu vor mai avea acces nici macar la banalele ceaiuri medicinale. Pentru asta, vinovata se face si presa care a redactat total neprofesionist stirea. Exista firme care produc suplimente pe baza de plante de multi ani. Nume consacrate in domeniu. Acestea au deja certificari si pentru ele noile cerinte nu vor fi obiective de neatins.

Pe de alta parte, nu oricine are abilitatea si cunostintele necesare de a culege, ambala, prelucra si comercializa plante medicinale. Iar la noi, le vinde cam oricine. Asadar un anumit control trebuie sa existe in domeniu. Numai ca nu stiu daca s-a ales cea mai buna varianta. Scutite de testari sunt plantele care au fost testate timp de 30 de ani, dintre care 15 in interiorul Uniunii Europene.

Poate ca suna a teorie conspirationista, dar noile reglementari par sa fie rezultatul unei campanii agresive de lobby duse de marii producatori de medicamente alopate. Chiar daca in Europa, institutia lobby-ului nu este reglementata prin lege. In ultimii ani, vanzarea produselor naturiste crescuse foarte mult, in detrimentul celor œtraditionale.

In spectrul larg al practicilor naturiste, intra si medicina ayurvedica si cea chineza, ramuri care au castigat multi adepti in Europa si care se vor vedea acum vaduviti nu numai de tratamente, ci si de o componenta culturala. In acest sens, au existat voci care au sustinut ca aceasta directiva se face vinovata de discriminare la adresa cutumelor non-europene si, prin urmare, incalca drepturile omului, nemaigarantandu-se accesul la tratament, asa cum il intelege fiecare si limitand clar optiunile de vindecare. Ma intreb daca si homeopatia si produsele homeopate intra sub incidenta acestor regulamentari.

De ce te-ai aranjat, te duci undeva?

Da, am întâlnire cu viața este răspunsul meu de astăzi.

În adolescență primeam mereu această întrebare pentru că nu ieșeam nemachiată nici să cumpăr pâine. Uneori mă machiam doar ca apoi să dorm la prânz. Toate aceste manifestări „excentrice” mă făceau ținta ironiilor și râsetelor, dar nu le luam în seamă.

Îmi continuam ritualurile; mă îmbrăcam cu hainele pe care le îndrăgeam cel mai mult, iar uneori chiar adormeam cu hainele proaspăt cumpărate, atât de mult îmi plăceau. „Dar cine te vede?” auzeam frecvent și răspunsul din mintea mea e că „mă văd eu și e de ajuns”.

M-am trezit de câteva ori în ultima perioadă adresând aceeași întrebare pe care am auzit-o de atât de multe ori: „De ce te-ai aranjat, te duci undeva?”. Mi-am dat seama că devenisem una dintre acele persoane care nu reușeau să înțeleagă de ce îmi doream să arăt cât se poate de bine chiar și atunci când nu merg „undeva”.

Bunica mea are o vitrină plină cu pahare pe care nu le folosește. Am întrebat-o de ce. Mi-a zis că sunt pentru ocazii speciale și pentru musafiri. Doar că la „ocazii speciale” și „musafiri” tot pe cele din bucătărie le utiliza, iar acele pahare ajungeau să nu fie utile niciodată.

M-a amuzat teribil acest răspuns; mi-am dat seama că ea se consideră pe o treaptă inferioară, iar musafirii sunt mai importanți decât propria persoană. Eu am 5 căni și le folosesc pe toate. Mi se par multe chiar. Dacă vine cineva în vizită va primi una dintre ele, iar eu probabil mi-o voi alege tot pe cea pe care o folosesc cel mai des, pentru că mă consider la fel de importantă ca vizitatorii.

Cumva la ea această atitudine este de înțeles. A prins vremuri foarte sărace unde singura ocazie de a merge la croitoreasă să-și facă ceva nou de îmbrăcat erau sărbătorile. Așa că „ocaziile speciale” erau cumva justificate. Dar asta nu se aplică multora dintre noi.

Câte haine drăguțe aveți și nu le purtați, preferând să le păstrați pentru o zi „specială”? Și nu mă refer la îmbrăcămintea veche pe care o folosiți atunci când lucrați cu vopsea, când plantați legume etc. și aveți toate șansele să vă murdăriți. E și aceea utilă, însă acum vorbesc despre acele câteva piese din garderobă pe care le păstrați cu sfințenie pentru zile deosebite și altfel. De ce această zi nu se află în această categorie? Doar are același grad de unicitate ca ziua pe care o așteptați și o plasați undeva în viitor și în plus nu se va întoarce niciodată.

Mi-am dat seama că sunt de două zile în pijamale când am câteva haine care ar fi mai potrivite pentru „o întâlnire cu viața”. Așa vreau să mă găsească? În pijamale, cu părul vraiște, cu oja sărită, nemachiată, ascultând muzică tristă? Categoric nu. Vreau să mă întâlnească ca fiind cea mai bună variantă posibilă astăzi, atât fizic, cât și psihic. Și acest lucru vă doresc și vouă!

La mulți ani de ziua internațională a fericirii!