Dimineaţa aceasta a fost foarte bizară. Am visat arme și barci și apă, dar ceea ce m-a speriat foarte tare a fost faptul că am visat că cineva a făcut o pagină specială doar ca să-mi denigreze blogul. Nu-mi venea să cred. Îmi punea la îndoială capacitățile scriitoricești, intelectuale; blasfemie zău așa. Mai rău e că îl știu pe tipul care apărea în vis… În fine, în urma acelui mizer vis m-am decis să scriu câteva motive pentru care scriu.
La început a fost pentru efectele terapeutice pe care le aveam după ce scriam. După a devenit o dependență și începând cu clasa a 9-a până la terminarea liceului nu-mi puteam închipui viața fără scris. Era de-a dreptul terifiant. Dacă nu scriam o săptămână intram în depresie.
Acum scriu de plăcere în mare parte aici la Republique, câteodată și în alte părți, dar nu-mi mai complic viața ca până acum cu ideea de a scrie o carte până la o anumită vârstă sau astfel de lucruri. Dacă va fi să scriu una, așa va fi. Până atunci: Îmi place să combin scrisul cu imaginile, fotografiile, videoclipurile pe care le montez. Acum nu-mi mai este frică. Dacă nu am inspirație la scris, doar postez câteva fotografii, dar de obicei după ce văd materialele vizuale îmi dau seama cum să formulez câteva idei.
Oricum consider o postare bună una care cuprinde și text și imagine, dar mai mult text. E dovada că mi-am folosit mai mult imaginația ca să concep un text. Și uneori îmi e așa ușor să scriu, doar am impresia că nu pot. Doar îmi pun mâinile pe tastatură și ea face restul.
jugariu