Fraza din titlu a fost răspunsul profesoarei mele de franceză în primul interviu realizat de mine pentru revista liceului. Eram uluită. Eram obișnuită cu răspunsuri care să pună în valoare imaginea ideală a profesorului cu o mie de activități așa cum incercam și eu în perioada aceea.
Eram o ființă care scria foarte mult, publicam tot felul de lucrări prin reviste, participam la diverse concursuri literare și mă vedeam la Cannes câștigând premiul pentru cel mai bun scenariu.
Eram o image control freak. Îmi plăcea să dau impresia tuturor că nu dau doi bani pe imaginea mea, când de fapt stăteam ore în șir încercând să dau o anumită impresie. Când am ajuns la 19 ani am ajuns la nivel maxim de autosabotaj posibil. Trebuie să menționez că atunci când lucrurile deveneau bune începeam un proces de autosabotare pentru că nu consideram că meritam ca lucrurile bune să mi se întâmple.
Așa că mi-am distrus imaginea căpătată cu greu în câteva ore. Eram cea mai ambițioasă persoană pe care o cunoșteam și nu exista ceva pe care să mi-l doresc și pe care să nu-l obțin. Secretul succesului:
- Am un plan de acțiune. Dacă nu merge bine, creierul meu generează automat mai multe soluții adaptate situației nou apărute.
- Sunt perseverentă. Nu mă opresc din a căuta, a mă documenta, ceea ce mă duce la
- Mă documentez constant despre domeniul, spațiul pe care doresc să-l cuceresc. Ceea ce nu știu alții este un avantaj pentru mine.
- Singurul termen de comparație sunt eu de ieri în comparație cu eu de azi.
- Îmi dau silința să învăț tot ce e de învățat.
- Îmi exprim ideile în prezența oamenilor care au un cuvânt de spus în privința proiectelor mele. Evit să spun tot deoarece nu e prima dată când îmi văd ideile aplicate în viața altora.
- Dacă dau greș apaptez o altă strategie, asta după ce îmi dau un termen de respiro și un moment de jelire. Îmi întăresc credințele în Univers, pietre vindecătoare, energii ale planetelor și energii umane.
- O iau de la capăt de fiecare dată cu o strategie îmbunătățită.