Sunt extraterestru! Ma lupt cu intunericul, dincolo de orizont!

De cele mai multe ori, am o gândire mai extraterestră, așa că pe undeva, s-ar putea să găsim o cale comună…calea Lactee.Cu forța gravitațională, nu prea mă împac, de când sunt dincolo de orizont. E o linie subțire între cer și Pământ.Nici aerul, parcă nu mai are aceeași compoziție. S-a radiat cu raze X. O fi de bine, o fi de rău? Nu știu ce planuri, mai au grupările extraterestre, dar eu mi-am propus să le stric.

Explică-mi și mie, cum vii tu în galaxia și cosmosul meu să transformi totul în praf de stele și să răcești planeta de la 30 de grade la 0 grade. Răceala asta, nu-mi priește, așa că am antidotul necesar la purtător.

Pe timp de război, îmbrac costumul de Wonder Woman și la atac. Dar stai, am și arme secrete. Tu, un necunoscut hidos vii cu haosul și întunericul în lumea mea. Cine te crezi? Stăpânul Universului? Mai privește-te o dată, poate nu te-ai văzut bine. Te recunoști, îți place ce vezi? Am uitat, îmi bat gura degeaba, o creatură fără suflet, ce poate cunoaște despre frumusețe și dragostea umană? Nimic, mulțimea vidă. Cred că așa a și luat naștere din nimic. Un extraterestru antagonic care nu știe și nici nu va simți vreodată. Un suflet negru, de parcă a înghițit cianură și s-a transformat într-o gaură neagră.

Nu ține la mine, masca asta de “om al Binelui” pe care tot o joci, de ceva vreme. Mă mir, cum nu te-ai plictisit să tot disimulezi, încât să atragi oamenii de partea ta. Da și ți-o spun  în față, fără menajamente. Nu te bucura prea mult, că o să dispari curând.

Arma mea e binele și răbdarea…cu el poți trece și marea. Nu toți îl merită, dar ne adaptăm. Am epuizat resursele pozitive cu cine nu trebuia, încât au ieșit la suprafață și cele întunecate. Le țineam blocate, pentru a nu-mi invada sufletul și gândirea, dar acest specimen extraterestru, un vampir energetic mi-a transformat energia din plus în minus.

Când scazi pe minus, ești ghidat de forțele întunericului, ale haosului și confuziei.Nu mai ești stăpân pe propriile gânduri, se duce o luptă intre bine și rău. Simți, cum ești zmucit, când într-o parte, când într-alta. Te chinui, să menții echilibrul în terenul tău, dar tu ești unul, ei mai mulți. Au și un talent specific: sunt vizibil invizibili. N-ai priceput, știu…rectificăm, adică au o formă de a se simți prezenți, într-un mod invizibil. Zici că e scenariul unui film SF, precum Beyond Skyline, filmul ce are premiera, în cinematografe, pe 3 noiembrie.Aproape că, m-am făcut una cu personajul principal, Frank Grillo. Abilități de detectiv în varianta feminină.

Filmul cu extraterestrii din mintea mea

Doar că, filmul meu cu extratereștrii nu e proiectat la cinema, ci trăiește viu în mintea mea. Îl developează ca un trailer cu 30 de frame-uri pe secundă, încât mi-l prezintă în detaliu. Dar, ați putea să nu-mi mai amintiţi? Chiar vreau să eliberez spațiul din memorie, că e ocupat cu specimene nesemnificative. Nu l-aș pune nici pe stick…mi-ar virusa întreg sistemul și nu mă risc. Îl pun direct în coș…acolo îi e locul.

În lupta cu inamicii, mi-aș proteja familia și pe cei dragi, apoi dacă îmi stă în puteri a-și salva planeta de la un iminent dezastru. Lupt cu toate armele din dotare, când vine vorba despre a apăra ceea ce iubesc: oamenii și locul în care trăiesc.Nu mă știam așa de curajoasă, chiar mă descurajăm rapid, dar viața are modul ei de a-ți oferi resursele necesare pentru a-i ține piept.Curajul de a-ți înfrânge propriile temeri și frici, puterea de a schimba și de a te avânta în necunoscut, controlul și stăpânirea emoțiilor, a reacțiilor, deopotrivă. Punctele slabe se pot transforma în atuuri, iar cele tari, în slăbiciuni.Lupta pentru supraviețuire, într-o junglă urbană, unde instinctul primează în fața raționalului.

Încă, mai cred în bine. Cu toate că, am văzut și întunericul.Când găsești un crâmpei de lumină, nu-l lăsa să se afunde în abis, scoate-l tu la suprafață. Poate, îl vei învăța, din nou, ce e zborul, chiar și cu o aripă frântă…va renaște precum pasarea Phoenix, din proprie ei cenușă.Dincolo de orizont, e mai mult decât poți vedea…

Energie la nivel low-cost

Se întâmplă să mă găsești fără baterie, pe nivel minim, chiar uneori într-o stare de mentenanță: “Low mood”.M-am tot întrebat, pe unde să tot scape risipa aceasta de energie. Poate o fi fugit să se reîncarce în natură, când a prins o “fereastră” de evadare. Ori s-a conservat pentru mai târziu și s-a concentrat într-un spațiu mult mai mic. Ce-i drept, nu mi-a spus nimic.

Știi cum se zice: “De unde iei și tot iei, la un moment dat se termină.Ajungi la fundul sacului.” Așa e și cu energia asta. Te lasă pe zero, iar energia ta e slow-motion.

Însă, într-un colț al sacului, tot mai găsești energia de mers mai departe, energia de a schimba lucrurile în direcția dorită, energia de a te lansa într-o acțiune. Despre randamentul obținut, ar fi prea multe de spus și îmi pierd energia…și trebuie să o păstrez până la final.

Energia e ca un nucleu. În jurul ei gravitează toate…mai puțin eu. Eu sunt out of there.

Nucleul e cel ce pune lucrurile în mișcare, e rotița care antrenează sistemul și-l lansează într-o conglomerație de energii, mai mult sau mai puțin pozitive. Pe parcurs, pot suferi modificări de formă și conținut. Prețul se adaptează și el, în funcție de mediu.Cum aruncăm în acesta, preponderent doar energii negative și prețul plătit se va îndrepta tot în această direcție.O evoluție pe minus.

Tindem să credem că energia dată la maximum, ne va duce undeva. O setăm la acel nivel standardizat și pornim în goană, după unele și altele. Funcționăm la capacitate maximă, cu un consum ridicat de energie, de parcă am fi roboți clasa E, apoi intrăm în “Maintenance Mood“. Secați de energie, la limita puterilor pentru că nu am ales să dozăm energia în cantitatea optimă.

Imaginează-ți! Tu, un singur om nu deții resursele necesare pentru a-ți reîncărca bateriile, în timp util. O planetă, miliarde de oameni, dar o sursă de energie epuizabilă. Cine iese în câștig?

Energia casei

Energia mea și a casei mele e prioritară. Nu o vând pe bani puțini și nici nu o închiriez pentru beneficii pe termen scurt. Chiar o asigur printr-un certificat energetic, chiar ea mă obligă acest lucru, altfel nu pot cumpăra, închiria sau vinde. E ca și cum i-ai pune etichetă…de performanță energetică.

Am trecut la alt nivel…uneori mai puțin, e mai bun. Tot puțin e și timpul în care pot obține un certificat energetic ieftin, maxim 24 h.

Mult prea mult consum de energie, trebuie să mai tai din el în factura de la lumină. Unde sunt pierderile, zici că se consumă, cât pentru 5 persoane…cineva ne sabotează. Dar cine? Pierderile de curent, firma de distribuție a energiei sau poate chiar noi. Locuința mea nu se încadrează în cele vechi, pentru a necesita o reabilitare termică, așa că acel audit energetic iese din schemă. Dar poate fi util, în cazul tău.

Am pus pe tapet soluțiile pentru a optimiza consumul de energie și reducerea costurilor.Prin urmare, eu aleg să economisesc prin utilizarea de becuri ergonomice, cumpărarea de electrice și electrocasnice cu un consum redus de energie A+ ,  precum și alte măsuri. Am renunțat la a folosi computerul personal, în detrimentul laptopului. Nu doar că “mușca” din energie, dar se mișca la fel de slow. Când plec în vacanță, mă deconectez de la o sursă de energie pentru a mă conecta la una benefică, pentru mine și sănătatea mea.Tot vorbeam de energii pozitive, le transmit și către voi.

Politica de LIKE în zilele noastre. Cum ne influențează în mediul social?

Ce cumperi cu like-uri: O imagine bună, o poziționare bună în mediul social. Uneori falsa impresie că ești apreciat și popular. Din buzunarul cu like-uri poate mai scapi și unele la întâmplare. Dar, măcar, risipește-le pe lucruri de valoare. Un like nu te costă nimic, dar un cuvânt, da.

“Mi-ai dat, îți dau” sau o reinterpretare mai actuală: I’ll give you(likes) as you long as you give to me(likes)

Ca să ne facem înțeleși de la bun început, dacă apreciez postarea ta, nu înseamnă că aștept altele în schimb. Nu fac schimb de like-uri. Prin aceasta, doresc doar să știi că îți susțin activitatea sau apreciez ce publici.

  • nu acord like-uri automat. Astfel, dacă postarea respectivă nu-mi prezintă interes, voi da scroll. Aici putem include politica, rock-ul și alte lucruri “de umplutură”.

E drept, de ce să nu recunosc, că aceste like-uri pot stimula, într-o mică sau mare măsură, încrederea de sine. Persoana în cauză se simte apreciată, parte a unei comunități sau îi este satisfăcută nevoia de aprobare sau susținere din partea apropiaților sau a cercului de prieteni etc.

Am putea vorbi despre un nivel de apartenență socială. E o reacție ce influențează starea noastră emoțională, iar efectul e direct proporțional cu aceasta. Cu cât ne simțim apreciați și susținuți de mai multe persoane, ne dă un avânt să continuam în demersul nostru.Oarecum, știm sau tindem să credem că ne aflăm în direcția corectă.În timp ce, un feedback mai puțin pozitiv, dacă l-am putea numi așa, ne influențează pe o pantă descendentă.

De aceea, simțim nevoia de confirmare din partea cercului social din care facem parte. De exemplu: La un moment dat, persoanele celebre nu se mai bucură de aceeași notorietate și intră într-un con de umbră. Atunci apare acel declic, un fel de dezamăgire, care ulterior poate induce la starea de depresie.

Ce mă determină să “push the button”-LIKE

  • o postare cu al cărui text sunt de acord sau mă regăsesc(includem aici citatele și textele motivaționale)
  • o idee sau o inițiativă bună într-un anumit domeniu.
  • aprecierea oamenilor de calitate, însă uneori imaginea nu proiectează realitatea.
  • o fotografie sau un mesaj cu care rezonez, care îmi transmite ceva.

Dar stai puțin, sunt mulți pentru care un “like sau comentariu” cântărește prea mult, iar peste postări se dă scroll cu ușurință. De ce?  Ori nu se încadrează în aria de interes a subsemnatului, ori sunt ceva neînțelegeri nerezolvate la mijloc sau poate ceva invidii.Cum orgoliul e prea mare, construim ziduri între noi, în loc să clădim poduri-relații de prietenie, de durată.

Rețelele de socializare sunt precum un cub rubic.Ele ne rearanjează piesele lipsă: încrederea de sine, stima, nevoia de apartenență la grup etc.Însă, în același timp creează și dezechilibre între imaginea pe care o avem noi despre sine și cea ce ne este proiectată prin oglinda mediului social. What means like, really? Un mijloc de evaluare, apreciere sau etalon de diferențiere?

Tablouricolorate îți transformă momentele în amintiri de pus în ramă!

Bine v-am regăsit!

Tablouricolorate face o promotie!

Într-una din zilele promoției, mai precis 22 iulie, am fost desemnată câștigătoarea unui voucher de 40%. Yuppy ye! Mi-am revendicat voucher-ul aferent și am realizat o comandă pentru un tablou canvas, format dreptunghi 30X40 cm, cu margine oglindă. Comanda a fost onorată rapid, printul e de calitate, dar mai bine las imaginile, să spună mai multe. De asemenea, am apreciat faptul că, tabloul a fost expediat în condiții de maximă siguranță pentru a ajunge intact la destinație. Așa a și fost! Pe spate se poate observa ștanțat logo-ul “Tablouri colorate”, dimensiunea tabloului, cât și numele deținătorului.

Caracteristici tablou canvas:

  • dimensiune: 30 X 40 cm
  • format dreptunghi
  • ramă 2 cm
  • margine oglindă
  • finisare standard

margine oglindă

Mărturisesc că mi-a luat ceva timp, până să aleg o fotografie. Motivul nu ar fi fost că, internetul nu mi-ar oferit variate opțiuni, însă căutam acea imagine care să reflecte sufletul meu și această etapă a vieții.

Am oscilat între “Noapte înstelată” a lui Van Gogh și un peisaj cu maci. Am rămas la cel din urmă, din mai multe considerente:

Florile de mac apar în luna mai-iunie, în luna mai fiind și eu născută ♦ Culoarea roșu se află printre preferatele mele ♦ Unul dintre poeții mei preferați, amintește într-una dintre creațiile sale despre florile de mac.

Despre maci am putea spune că au o dublă personalitate.Gingașă, pasională pentru aceia care știu să-i prețuiască frumusețea și delicatețea, precum și o latură mai întunecată, toxică pentru a ține la distanță persoanele care vor sa-i îngrădească libertatea de a crește și de a se dezvolta armonios în propriul său mediu. Unii, l-ar numi sălbatic ;i singuratic…sub cerul deschis, se înalță atât de fragili și totuși atât de puternici în bătaia vântului și a picăturilor de ploaie, ce se scaldă pe a lor petale.

Astfel, mi-am adus macii mai aproape de mine, dat fiind că nu mă pot afla mereu în preajma lor.