Tu esti? Sigur?

Valeria Sandu 0 Comments

Cand ti se spune “Fii tu…” ce simti? Crezi ca inainte de acest indemn ai fost altcineva? Crezi ca oricat de mult te-ai stradui ai putea fi altcineva? “Fii Tu…” este o  fateta diferita a aceluiasi diamant. Si cu lipsa de autenticitate si fara lipsa de autenticitate, esti tu. La acel moment din viata ta…

In aceasta zi din viata mea, inteleg ca a fost nevoie de un drum, de acest drum si ca nu este necesar sa renunt la cine sunt si sa aleg sa fiu eu…(cliseu insuportabil pentru mine) pentru ca eu sunt oricum. Doar pot sa schimb felul in care ma uit la mine, la viata mea, la situatii, la oameni, la experiente. De aici si acum, de la fereastra mea, ar parea ca am renuntat la o parte din mine pentru a alege sa fiu eu. Zic “ar parea” pentru ca nu este asa. Inainte cine eram? Eram tu? Eram ea? Eram extraterestru?

Eram o alta fateta a aceluiasi diamant. Eram in curs de slefuire. In urma slefuirii, anumite parti se rotunjesc, altele se lumineaza, altele se ascut. Nu se arunca nimic, totul este pretios si reprezinta ceva, imbina rotunjimea cu ascutimea, imbina partea intunecata cu cea luminata. Nu se renunta la acele bucatele care pot fi desprinse in urma taierii diamantului.

Cine ai fost inainte daca acum “esti tu”? Erai tu, la acel moment insa tot TU. In anumite perioade ale vietii, stralucim mai mult cu fateta pe care o tinem la vedere, sub soare.

Orice ar fi sub soare acum, e luminat si straluceste. Poate ca maine, se transforma de la caldura soarelui si de la ploaie si devine mai clar si mai nobil. Si straluceste alta parte din tine. Esti tot tu. Crezi ca daca azi accepti “sa fii tu” si iaca “esti tu” si maine vine altcineva si iti spune iar “fii tu”, vei fi altcineva? Si cu doua zile inainte erai tot tu. Stralucind altfel.

Transformarea

Omul devine ceea ce gândeste. Ti-ai tradus vreodata in cuvinte simple ceea ce pare asa pompos? Gandul este o imagine pe care o trimiti in lumea invizibila. Am uitat ca exista si posibilitatea sa nu crezi in lumea invizibila. Tu stii ca sangele circula? Da. Il vezi? Nu. Si totusi, el circula. Stii ca daca apesi pe buton, lumina se aprinde, da? Da. Vezi cumva curentul electric? Nu. Si totusi, aprinde becul.

La fel si cu gandul. Creeaza imagini, hraneste-le cu puterea ta, da-le energie, viata. Gandul se alimenteaza cu sentimentele si emotiile tale. In final, gandul va deveni vizibil. Urmand legile Universului si tu poti sa materializezi, determina sa se intample ceea ce vrei. Incepi in plan mental, continui in plan emotional si ajungi in plan fizic. Atentie la ganduri! Ele sunt atat de inconstiente incat ajungem sa determinam ceea ce nu dorim, de fapt. Suntem singurii raspunzatori pentru ce suntem.

O scuza buna, “daca nu e sa fie inseamna ca asa trebuie”!

Valeria Sandu 0 Comments

Sigur, e absurd sa credem ca putem avea orice, oricand doar pentru ca ne gandim si vizualizam. La fel de absurd este sa avem credinta ca totul se obtine cu greu. Ceva munca, determinare, centrare, sarguinta, rabdare, ritm sunt necesare insa asta ar fi sa fie disciplina. Scuze sa nu facem ceva se gasesc simplu, nu depunem nici un efort sa enuntam: “daca nu a fost sa fie inseamna ca nu este pentru mine” sau “e bine oricum si asa trebuie sa fie”…

Da, e bine oricum pentru ca in orice situatie gasim ceva pozitiv doar ca noi ne dorim ceva si atunci cand nu ne iese aruncam algoritmii de mai sus. Cum ar fi sa avem gandul, sa avem intentia, vointa si sa actionam cu ceva mai multa precizie si determinare si centrare in directia in care am intentionat? Si nu in ultimul rand, sa avem rabdare, sa lasam nitelus sa prinda radacini semintele pe care tocmai le-am plantat si sa nu le scoatem din pamant sa vedem ce se intampla cu ele.

Posibil sa nu se implineasca intentia noastra, sigur, e posibil sa “nu fie pentru noi” insa cum ar fi sa enuntam convingerea asta dupa o perioada de energie depusa in directia intentiei? Scuze gasim mereu. Exteriorul este mereu vinovat de neputintele noastre. Ce ne-am face daca nu am avea cui sa aruncam vina? Ar trebui sa ne asumam noi cam totul si, ce sa vezi “inseamna ca asa trebuie sa fie”.

Vechiul si noul…impreuna si nu prea

Se spune ca e bine sa dai afara vechiul pentru a face loc noului. Si e perfect adevarat. Daca te uiti intr-un dulap plin ochi cu haine, iti vine sa te gandesti de doua ori inainte sa mai cumperi ceva.

Si ajungi la concluzia ca mai bine faci un pic ordine, mai dai afara ceva vechi, de care te-ai folosit candva, ti-a fost bine, iti foloseste la fel de bine si acum dar, pentru ca se poarta ceva nou, trebuie musai sa faci schimbarea. Deci, dai afara ceva vechi pentru a face loc noului. Insa nu ai probat noul, stii numai ca e nou si ce e nou e si bun. Si schimbi, si schimbi, si vechiul nu mai asteapta sa fie schimbat si pleaca de buna voie. Dar ce te faci, daca noul nu intruneste calitatile vechiului? Nu-i nimic, schimbam si noul pe ceva mai nou.

Vi se intampla si voua?

Valeria Sandu 0 Comments

Sa intalniti oameni care amana? Amana intalnirile, amana sa va raspunda la vreun email, amana sa…isi traiasca viata? Sunt oameni care au parcurs programe de dezvoltare personala, oameni care au anumite responsabilitati, oameni care sunt maturi, si aici ma refer la varsta din certificatul de nastere. Revin cu un subiect atat de dezbatut incat a devenit desuet. Dezvoltare personala inseamna responsabilitatea fiecaruia fata de el insusi, zi dupa zi, inseamna cunoastere de sine, raportarea la sine, la ceilalti. Inseamna alegeri constiente si inseamna maturitate in toate formele ei. Inseamna curaj, inseamna asumare fata de propria ta viata.

Acum ceva ani in urma, cand un trainer, psiholog, facilitator spunea ca promoveaza acest concept, dezvoltare personala, lumea ii privea cu multa curiozitate, acum, aceiasi promotori sunt priviti cu suspiciune si neincredere. Dezvoltarea personala a devenit fluida, a devenit o moda, a devenit un “must”, altfel nu esti in rand cu ceilalti.

A fi responsabil inseamna mult mai mult decat participarea la workshopuri, cursuri, seminarii pe diferite teme. Cati au curajul de a fi in viata lor, in povestea lor? Da, sunt curente de dezvoltare care spun ca poti sa “vindeci” imediat diferite tulburari. Americanii, de exemplu, sunt priceputi in a face astfel de spectacole, in care oamenii isi schimba viata in cateva ore de stat in sala, de cantat,  dansat si aplaudat. Dupa ce trece valul de energie, se ridica si aburii prin care totul pare usor si ramane realitatea.

Alegerile asumate si responsabile, asa cum vad eu dezvoltarea personala, se fac in situatii de pace, de liniste, se fac preventiv. Alegerile in criza sunt de cele mai multe ori alegeri de criza. Ele pun presiune mare pe umerii nostri, ne intuneca mintea, ne duc pe drumuri infundate. Sigur, marea majoritate isi traieste viata si fara psiholog si este minunat. O alta parte, aleg sa mearga in terapie preventiv, cand simt ca au ceva de clarificat, o alta parte aleg sa traiasca in confuzie sau sa mearga la specialist atunci cand nu mai au energie.

Oricare varianta este o alegere. Si este cea mai buna alegere a fiecaruia. Despre asta este dezvoltarea personala, in opinia mea.

Sunt recunoscatoare pentru…

Valeria Sandu 1 Comments

…mine. Pentru copilul meu, pentru parintii mei, pentru ca am unde dormi, ce manca, cu ce ma imbraca, ca am apa sa beau atunci cand mi-e sete, ca pot vorbi, pot privi, pot auzi, pot merge, pot folosi mainile, pot gandi. Pentru ca am prieteni frumosi, pentru ca am in jurul meu oameni buni, pentru ca am si oameni de la care primesc zilnic lectii…altfel ar fi plictiseala… Pentru ca ma pot exprima, pentru ca in fiecare zi invat ceva, pentru ca am inteles ca viata este buna cu mine, pentru ca vad oportunitati in fiecare zi, pentru ca imi fac prieteni noi, pentru ca primesc lectii de la viata, pentru ca am invatat sa nu mai judec, pentru ca invat zilnic ca fiecare om e un mic Dumnezeu, pentru ca eu sunt un mic Dumnezeu, pentru ca atunci cand am cazut si mi-am julit genunchii, m-am ridicat mai sus decat am fost atunci cand am cazut….sunt recunoscatoare pentru ziua asta, pentru ca am o noua sansa sa fiu eu.

Sunt recunoscatoare pentru ca DD nu se supara pe mine atunci cand il admonestez pentru lectia primita si pentru ca ma lasa pe mine sa inteleg rostul ei…

Sa schiez…

…e o pasiune sora cu nebunia. Asa a devenit in ultima vreme. Este incredibila senzatia sus pe munte. Aerul, libertatea, albul, verdele, maretia muntelui. Nu am fost in ultima vreme insa poate Universul simte dorinta mea si imi inlesneste cateva zile de vacanta la munte:))

Pana acum ceva timp, mergeam cu fiul meu. A crescut, nu mai merge cu mama:) Stiu sigur ca muntele ma asteapta …. Este o senzatie pe care nu o pot descrie. La munte nu poti spune ca esti singura, te simti bine in natura. Te simti bine pe culmile muntelui. Nu te deranjeaza cineva…simt din inima ce scriu.

Universule, ma auzi? Fa tu un miracol…vreau sa schiez:))