…mine. Pentru copilul meu, pentru parintii mei, pentru ca am unde dormi, ce manca, cu ce ma imbraca, ca am apa sa beau atunci cand mi-e sete, ca pot vorbi, pot privi, pot auzi, pot merge, pot folosi mainile, pot gandi. Pentru ca am prieteni frumosi, pentru ca am in jurul meu oameni buni, pentru ca am si oameni de la care primesc zilnic lectii…altfel ar fi plictiseala… Pentru ca ma pot exprima, pentru ca in fiecare zi invat ceva, pentru ca am inteles ca viata este buna cu mine, pentru ca vad oportunitati in fiecare zi, pentru ca imi fac prieteni noi, pentru ca primesc lectii de la viata, pentru ca am invatat sa nu mai judec, pentru ca invat zilnic ca fiecare om e un mic Dumnezeu, pentru ca eu sunt un mic Dumnezeu, pentru ca atunci cand am cazut si mi-am julit genunchii, m-am ridicat mai sus decat am fost atunci cand am cazut….sunt recunoscatoare pentru ziua asta, pentru ca am o noua sansa sa fiu eu.

Sunt recunoscatoare pentru ca DD nu se supara pe mine atunci cand il admonestez pentru lectia primita si pentru ca ma lasa pe mine sa inteleg rostul ei…

Sa schiez…

…e o pasiune sora cu nebunia. Asa a devenit in ultima vreme. Este incredibila senzatia sus pe munte. Aerul, libertatea, albul, verdele, maretia muntelui. Nu am fost in ultima vreme insa poate Universul simte dorinta mea si imi inlesneste cateva zile de vacanta la munte:))

Pana acum ceva timp, mergeam cu fiul meu. A crescut, nu mai merge cu mama:) Stiu sigur ca muntele ma asteapta …. Este o senzatie pe care nu o pot descrie. La munte nu poti spune ca esti singura, te simti bine in natura. Te simti bine pe culmile muntelui. Nu te deranjeaza cineva…simt din inima ce scriu.

Universule, ma auzi? Fa tu un miracol…vreau sa schiez:))

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *